Balaurul

Inceputul este negru ca toate inceputurile. Ca de principiu, era un mare nimic de jur-imprejur, dar niciodata nu am inteles de ce marele nimic este intotdeauna exprimat prin negru. Dar de ce sa ne punem atatea intrebari? Sa continuam !!
Din vastul nimic, aparu lumina sperantei ce avea o forma de om. Ana.
Si acum o sa te intrebi de ce Ana? Pai de ce nu? Este un nume banal, si chiar popular. Cand iesi in oras si PAC !! ai vazut-o pe gagica aia de e buna in draci, si dupa multe shpritzuri iti faci curajul sa te bagi in seama, evident cu o replica d-aia culeasa de pe net gen : 'buna papause, ai un ceas ?' o sa ai maxima surpriza sa afli intr-un final ca o cheama ... ANA. Deci am stabilit, este un nume comun. Este un nume usor de retinut. Si punct !! Si 'papuse' se scrie defapt 'papusa' dar cu siguranta printre cititori sunt si cocalari, si aia chiar de scrii corect, citesc incorect.

Ana este singura la parinti cateodata, pentru ca nu are frati si surori. Dar pe parcurs o sa remarcati ca se mai intalneste prin diverse locuri cu un frate sau o sora. Nu sunt reali !! sunt rude inchipuite, pentru ca Ana este o fata tare singura, si in timp a dezvoltat cateva afectiuni de natura mentala pe care nu voi sta sa le dezvolt.
Primul concept al creatiei implica o Ana cu trei capete, precum balaurul din povesti. Dar nu a mers, pentru ca in loc sa apara intelegere intre capatani, a aparut discordie. Pentru ca se minteau unul pe altul, si minciunile erau prea evidente. Scandal, bataie, capatani rupte pana a ramas doar un mare cap. Si asa creatia in sine a zis ca ar fi mai bine sa sara totusi peste etapa asta, si sa introduca varianta Ana 2.0, fata cu un cap.